OUG 29/2020 dată de guvern pentru sprijinirea mediului de afaceri, în contextul crizei generate de infecția cu noul tip de coronavirus, e un jalnic paleativ la problemele uriașe cu care se confruntă și, mai ales, cu care se vor confrunta oamenii de afaceri în perioada imediat următoare. În plus, transmite același dispreț suveran al guvernanților față de angajații din economia privată, cei care întrețin toată mașinăria de tocat bani a Statului.
În timp ce angajaților din privat li se oferă pe tavă șomaj tehnic cu 75% din salariul brut și maximum 75% din salariul mediu pentru cei care aveau salarii mai mari, adică vreo 2400 lei (dar numai după ce rezolvi chestiunile de ordin birocratic!), bugetarii stau, bine mersi, și lucrează pe salarii neatinse sau, după caz, nesimțite. E vorba, în primul rând, despre acei bugetari care au fost teleportați în simbria Statului pe criterii de neamuri, sinecuri politice, amoruri vinovate, etc. Solidaritatea e la cote maxime, nu-i așa?
Nu ne rămâne decât să sperăm că inevitabilul dezastru economic, care va să vină, o să pună capac și desfrâului bugetar. Discrepanța uriașă dintre volumul de muncă și salariile de la Stat a creat frustrări consistente angajaților din privat, care așteaptă cu nerăbdare un act de dreptate, ce s-ar putea să vină în mod obiectiv, de data asta, pentru că nu vor mai fi bani pentru a susține paradoxuri economice.
P.S.: Să mai spunem ceva și despre… pensiile speciale? Oare un pensionar de lux chiar nu poate trăi sub minimum 10 000 de lei pe lună? Sau sub 5 000? Cum e posibil să ai o pensie de la Stat mai mare decât salariul pe care l-ai avut când lucrai?! Știm că egalitatea nu a fost niciodată pentru căței, dar nici să pui cățelul sã îți susțină întreaga economie, ca să prospere toate lichelele, nu mai merge…
Să fim solidari, zic!
