Nu stiu cum se face, dar aproape de fiecare data cand izbucneste cate un scandal de proportii legat de coruptie la mijloc parca e un dat sa fie implicati si argeseni. Ai zice ca Argesul e un fel de insula care exporta proastele obiceiuri fanariote si care atrage ca un magnet, deopotriva, faptuitorii a diverse facute si nefacute. Ultimul caz de la Cluj este elocvent in acest sens. Pana si acolo, in „cetatea” lui Boc, au reusit sa patrunda argesenii nostri care parca au o vocatie aparte. Aceea de spagasini.
Evident, este o exagerare, caci sportul asta e raspandit peste tot in egala masura. De la profesorii din Bacau, sa zicem, care iau spaga sub forma de meditatii, pana la medicii bucuresteni care inghesuie in buzunarele halatelor lor lor albe teancurile cu bani. De la profesorii din centre universitare care isi trec studentii la examene pe spaga, pana la accesul in functii publice sau chiar politice. De la arbitrii si conducatorii cluburilor de fotbal care fac si desfac de la Liga I pana la Liga a V-a si pana la vamesii care umplu galetile cu euro, o parte din aceste sume ajungand si la partide. Sunt infectate si institutiile publice – deconcentrate sau centrale – iar tara pare sa sufere de o boala teribila, coruptia fiind un adevarat cancer.
Revenind la judetul nostru, cazurile de coruptie legate de aceste plaiuri sunt rasunatoare, dar niciunul nu e inca dovedit definitiv si irevocabil in instanta. Pornind de la scandalul „Mita pentru permise”, trecand prin scandalul „Mita pentru arbitri”, continuand cu implicatiile dosarului Penescu, ajungand la acuzatiile aduse lui Constantin Nicolescu, neuitand nici de la „lotul” Ancai Alexandrescu si culminand, daca vreti, cu acest misterios om de afaceri I.B. care apare in stenogramele de la Cluj privind dosarul primarului Apostu. Sa nu uitam nici de dosarul Chelu – Fatuloiu, tot cu personaje apropiate de Arges si cu mize legate de acest judet.
Tabloul este sumbru iar institutiile statului au foarte mult de munca. Spagasinii sunt multi, lucreaza si la vedere – cei inconstienti si prea plini de ei -, dar mai ales in umbra, iar activitatea lor submineaza intreaga dezvoltare a societatii. Banii transced granitele partidelor politice, iar coruptia nu e nici rosie, nici galben-albastra, nici portocalie. E pur si simplu generalizata. Nimic nu se misca fara banii negri sau albiti care se invart in cercurile celor ce nu se dau jos din pat nici pentru 50.000 de euro.
Societatea sufera profund din acest motiv. Firme mai mult sau mai putin dubioase capuseaza bugetele locale si bugetul central – iata, pana si la fondul de rezerva al primului ministru s-a ajuns! -, iar oameni „de administratie” se cred pe mosia lor si distribuie averea statului dupa bunul lor plac si interes. In tot acest cadru, oamenii care isi fac onest treaba si merg inainte pe principii sanatoase reprezinta o raritate si sunt aratati cu degetul asemeni ciudateniilor de la circ.
Pana nu se va face ordine din punct de vedere al coruptiei, nici noi nu vom progresa. Tocmai de aceea motto-ul dupa care ar trebui sa se ghideze institutiile statului, in special DNA, in aceasta perioada ar trebui sa fie unul singur: En garde, spagasinilor!
