Prin primavara anului trecut, ma intalneam cu niste oficiali olandezi. Ei voiau sa-mi spuna mie si celor cu care eram despre Uniunea Europeana, eu voiam sa aflu cum ne vad acesti inalti functionari pe noi, romanii. Ei si-au facut numarul, eu am plecat total iritata. De ce? Pentru ca mi-am dat seama ca pentru acesti oameni, parte dintre ei parlamentari in Parlamentul European, parte oficiali care se ocupau de tarile de curand intrate in Europa lor, Romania nu exista.
Eram intrebati de unde suntem, desi uneori nici nu ne mai intrebau, pentru ca era cate un functionar care sa le sopteasca ceva la ureche. Auzeau de Romania, de romani, ne priveau mustrator si incepeau sa ne vorbeasca despre esecul Poloniei, despre neadaptarea polonezilor la cerintele Uniunii. Nu se pronunta ,,Romania”. Noi eram doar inca un esec. Initial am vociferat, dupa care mi-am dat seama ca nu ma pot auzi pentru ca, pentru acesti demnitari europeni, noi nu existam. Suntem doar inca o confirmare a unui esec numit Polonia.
SPAȚIU PUBLICITAR
Zilele trecute am constientizat ca nici pentru guvernantii mei nu exist. Ca sunt tot o confirmare a unui precedent. Sunt fiica tatalui meu care si-a permis sa implineasca la sfarsitul anului trecut 70 de ani si nu a ,,iesit din sistem”. Mananca, inca, o pensie pe care trebuie sa i-o plateasca ei, guvernantii, si ii incurca atat de tare faptul ca nu a murit pana azi, ca aproape ca se gandesc sa-i opreasca pensia pentru ca a cam iesit din statistici.
Eu am 37 de ani, contribui la vreo trei fonduri de pensii, dar tot trebuie sa ma pregatesc ca la 65 de ani sa las microfonul, sa las scrisul si sa ma bag singura in groapa pentru ca o sa ies din statistici; drept urmare nu o sa mai exist.
Si ma gandesc si eu, ca omul care mai are mai putin de jumatate din viata de trait (conform statisticii): ei, guvernantii nostri care se dovedesc pe zi ce trece mai prosti si mai incapabili, ce sunt? Sunt statistica? Nu, ei nu se incadreaza in niciun tipar! Sunt un esec? DAAA!!! Din punctul meu de vedere sunt cel mai mare esec al neamului asta! Atunci cine sunt eu? Daca ar fi sa aleg, atunci prefer sa cred ca eu sunt statistica in cazul acesta, dar una facuta extrem de prost de catre firmele care s-au ocupat de sondajele din campania electorala pentru prezidentiale.
Si atunci hai sa incerc un exercitiu de logica, prin similitudine: ei, guvernantii nostri de ieri, de azi (poate nu si cei de maine) sunt Mircea Geoana care topaie prea devreme. Eu ar trebui sa fiu Basescu! Dar ce ma fac? Nu vreau sa fiu Basescu!
