Relatiile umane s-au deteriorat major si asta este valabil nu numai pentru Romania, ci, in general, pentru societatea umana. In Romania pot fi anumite explicatii care sa lamureasca fenomenul acesta care este cat se poate de real.
Avem din ce in ce mai putini prieteni adevarati. Avem prieteni de interes si de interese, de conjunctura. Conceptul de prietenie a devenit unul de ideal. Prietenul este nu doar cel care este in consens cu opiniile tale, ci este persoana care te poate ajuta la ora 12 sau doua noaptea, atunci cand ai nevoie si cand esti in situatii de criza. Din pacate, pana la urma este vorba si despre o chestiune de educatie, pentru ca cine mai explica niste concepte care par depasite, perimate?
Prietenia este un concept care a disparut, asa cum a disparut si conceptul de patriotism, in adevaratul sens al cuvantului. Din punctul meu de vedere, conceptul de prietenie este o valoare fundamentala pentru buna functionare a unei societati.
Imi aduc aminte cu multa nostalgie dar si cu parere de rau, de relatiile care existau atunci cand eram licean sau student. Am prieteni pe care intr-adevar ii pot considera prieteni din perioada liceului. Daca m-ati intreba ce prieteni am acum nu cred ca as putea sa va raspund. Sigur ca sunt relatii civilizate intre noi, ne apreciem, ne respectam, dar prietenia inseamna ceva un pic mai mult decat atat.
Prietenii adevarati raman cei din copilarie sau din adolescenta deoarece, in momentul in care convietuiesti cu niste persoane, cauti si gasesti o anumita identitate, identitatea ta personala, si atunci sigur ca relatiile sunt de mai mare durata, pentru ca intervine si partea afectiva. In momentul in care o lume este intr-o incertitudine totala si pe primul loc ca valoare suprema este banul, nu mai putem vorbi de relatii autentice, intrucat banul inseamna in primul rand egoism.
Prietenia este o chestiune consolidanta, verificata dar si de siguranta personala, pentru ca este foarte reconfortant sa ai in spatele tau pe cineva la care sa apelezi oricand. Prieteniile adevarate se realizeaza numai in momente de criza. Este vorba de solidaritate sociala. Lipsa de solidaritate si de prietenie este una dintre problemele sociale ale societatii romanesti. Am spus-o si o mai spun, niciodata societatea romaneasca nu a fost mai conflictuala ca acum. Probabil ca mai este vorba, dincolo de problemele personale pe care le are fiecare, si de o violenta a statului asupra cetateanului, de care nu vorbeste nimeni.
In momentul in care cei care ne conduc dau tonul, se ajunge la conflicte intre categorii sociale. De acolo pana la conflicte interpersonale nu mai este decat un singur pas. Iata ca la ora asta avem si chestiuni de genul acesta care au fost determinate de altii. Profesorii intra in conflict cu functionarii, functionarii vor intra in conflict cu oamenii din cultura, s.a.m.d. Societatea romaneasca a ajuns, deci, o societate conflictuala. Natiunea romana are probleme de identitate. Conceptul de natiune inseamna un cumul de interese comune. Nu poti sa-i ceri unui om care nu mai vede viitorul nici pana maine aceeasi capacitate de toleranta si de intelegere a celuilalt si de compasiune.
In momentul in care adultii se situeaza pe pozitii conflictuale pentru ca eu sunt sef iar celalalt trebuie sa fie un sef mai mic decat mine, modelul se reproduce in scoala romaneasca, in comunitate. Este deci o chestiune de esenta din punctul meu de vedere. Chestiunile economice si de civilizatie tehnologica se pot depasi, chestiunile umane sunt insa mult mai greu de controlat si de acceptat.
Daca pe viitor vom fi niste singuratici? Deja suntem singuratici. Eu am toata stima si pentru internet si pentru computer, dar in momentul in care in Romania inca mai suntem in etapa in care informatia reprezinta un scop si nu un mijloc, inca mai avem probleme.
Pe vremea mea exista un spirit de competitie real si autentic. Aveam un sistem de valori in care se respectau niste norme. Societatea nu poate sa functioneze fara un sistem care sa fie unanim acceptat. Daca pornim de la definitia omului ca fiinta sociala, omul nu poate trai singur. Este adevarat ca suntem din ce in ce mai singuratici si mai alienati. Suntem instrainati si fata de ceilalti si fata de noi insine si nu mai suntem capabili sa ne intrebam care este rostul nostru pe pamant.