Recent, sensibilitatea personala mi-a fost marcata de supararile Domnului Presedinte. Acestea sunt generate de faptul ca presa din propria-i tara a luat-o razna, aruncand cu noroi si punand la zid maretele realizari ale unei epoci luminoase din istorie.
Cum se poate, gandeste Presedintele, ca acum cand traim vremuri idilice, cand politicieni de mare calibru coboara in randul maselor pentru a da cu coasa intr-un mod cat se poate de popular, cand rad sau plang cu naturalete atunci cand situatia electorala o impune, acum cand cornul abundentei se revarsa asupra oamenilor (politici deocamdata), ei bine acum cand toate aceste lucruri minunate se intampla, sa vina un balaur cu 7 capete – Presa si sa faca harcea-parcea acest tablou bucolic, sa strice armonia ce sta sa se instaureze pe deplin.
Cu ce drept aceasta presa indrazneste sa deranjeze cu probleme minore serenitatea prezidentiala. Cred ei oare ca pentru un mizilic de cateva sute de mii de euro el, Domnul Presedinte poate acorda mai mult de 5 minute din pretiosu-i timp? El care a pastorit flote si bugete de miliarde de euro la Transporturi acum 15 ani, sa fie acum deranjat pentru un fleac de 5-600.000 de Euro este curata lipsa de respect. Lumea asta parca a innebunit, vrea bani si iarasi bani si pentru ce: pentru a plati un amarat de concediu sau rata la banca. Ia sa aiba grija finantarii a patru campanii electorale in doi ani, sa aiba grija platii clientelei politice din ce in ce mai numeroase, atunci sa-i vedem pe acesti impertinenti; cum s-ar descurca?
Nici macar Parlamentul nu mai este ce-a fost. Oameni ce dormeau linistiti in fotoliul lor altadata, acum s-au apucat de facut comisii de ancheta ale caror rezolutii il duc cu mintea pe Domnul Presedinte la vremurile sinistrei Ana Pauker. Oare oamenii acestia chiar au uitat cu totul de metodele democratice? Nu mai exista oare mascati care sa te invite politicos sa iesi din pijamale direct intr-o duba confortabila cu girofar? Ce se intampla acum cu aceste bune practici pe care domnia sa a incercat sa le impamanteneasca dupa 2005, si care erau garantul transparentei si democratiei?
El, care a facut atatea pentru romani: le-a adus banii FMI-ului (20 miliarde Euro), le-a dat fotomodele sa-i reprezinte in guvern si parlament (inclusiv in cel european), le-a ales un prim ministru popular, care canta, joaca si danseaza cu un real talent, ei bine dupa toate acestea ce primeste in schimb? Reprosuri, care mai de care mai fanteziste si nefondate. Ca justitia nu reuseste sa starpeasca coruptia, fara sa se realizeze ca acesta este un proces de durata. S-a inceput deocamdata cu sportul si sa nu uitam ca in Romania aproape 50 de cluburi sportive sunt numai la fotbal. Deci justitia isi face treaba cu prisosinta, ba chiar face si activitati suplimentare, preluand si atributii pe linia acordarii de sporuri salariale de la alte ministere. Si asta in conditii vitrege, cu sporuri blocate si cu salarii ce abia mai depasesc 10.000 de lei.
Se reproseaza ca fondurile europene sunt sublime, dar lipsesc cu desavarsire. Nimic mai fals, fondurile exista, dar nu le dam deocamdata din doua motive, bine intemeiate:
1.sunt aproape 32 de miliarde de Euro si, datorita reducerilor de personal bugetar, dureaza un pic mai mult pana le numaram.
2.Ar fi in contradictie totala cu politica Guvernului. Este mult mai prudent sa asteptam sa treaca actuala criza economico-financiara si viitoarea criza agricola, dupa care, nestresati de vreo alta criza sa cheltuim linistiti fondurile.
Si alte si alte reprosuri, care de care mai nefondate. Se vede ca, dupa 20 de ani, presei din Romania i s-a urcat democratia la cap. Vrea sa-si bage nasul peste tot. Nu se mai multumeste cu o crima, un viol sau o gaina cu trei picioare. Vrea acum sa scrie despre modul de cheltuire al banilor publici, despre activitatea ministerelor, despre starea infrastructurii, despre finantarile campaniilor electorale, fonduri europene si alte asemenea lucruri minore la care el, Domnul Presedinte, oricum se gandise mai inaintea presei si pusese deja oameni de nadejde sa se ocupe. Acum constata cu amaraciune ca acesti oameni, tineri si simpatici de altfel, nu mai sunt lasati sa-si faca treaba. Au ajuns sa fie trasi la raspundere de niste neica-nimeni ce se numesc jurnalisti, putandu-se crea premisele nefericite ca, pe viitor, sa gaseasca tot mai greu astfel de oameni, dispusi sa faca muncile de raspundere pe care partidele le impun.
Acestea probabil ca sunt gandurile si supararile Domnului Presedinte, un mare neinteles intr-o lume bezmetica.
