1,9K
Cand Dinu Patriciu si alti cativa tineri (pe-atunci) liberali s-au desprins de matca si au format PNL-AT si, mai tarziu, PL 93, au fost considerati fie niste veleitari, fie niste agenti infiltrati care sabotau miscarea liberala. Acum, cand istoria acelor ani este scrisa, se dezvaluie ca pentru ei liberalismul nu era atat o ideologie politica, cat mai degraba o doctrina economica.
Politica au tot facut liberali mai vechi sau mai noi, anticomunisti in vorbe, dar cu condica la fosta Securitate. In schimb, Patriciu a facut afaceri, si putini mai stiu astazi ca el a demisionat din Parlament, alegand astfel intre calitatea de demnitar si aceea de investitor. Ca a ramas o voce influenta a liberalilor, ca a tras sfori din culise, ca a manipulat bursa, ca s-a imbogatit cumparand pe mai nimic combinatul petrochimic de la Navodari, etc – si acestea sunt deja istorie. Detestat, criticat, acuzat, bagat chiar si o noapte la zdup, Patriciu a facut performanta in afaceri, asa dupa cum ar fi trebuit sa performeze intreaga economie nationala daca ar fi fost supusa unei terapii liberale adevarate.
Acum, conu Dinu pare ca se implica iarasi politic, recunoscand chiar ca ar fi dispus sa subventioneze un partid tanar. Deocamdata, tirul sau il loveste tot mai nimicitor pe Crin Antonescu, superficialul presedinte al PNL. Caci iata ce a scris Andrei Plesu despre Crin, intr-o revista stipendiata de Patriciu: „Rica Venturiano se joaca de-a Vlad Tepes. Tifna lui are ceva neconvingator, contrafacut, marunt resentimentar. Nu poate fi contrazis fara sa devina agresiv si prost-crescut, se dispenseaza batos de orice loialitate de partid, impune alegeri convenabile „pe liste“, tradindu-si partenerii de mai ieri, face guverne din umbra pe acelasi principiu, se fitiie oportun intre convingeri si declaratii contradictorii. Ba maninca securisti pe piine si da de pamint cu Mona Musca, ba se balaceste in sofisme ieftine pentru a-l obloji pe Dan Voiculescu, ba vrea sa construiasca „trainic“ cu UDMR, ba se lupta cu iredentismul, mirosind pirtia electorala pe care i-o poate deschide un obosit discurs nationalist. Strategiile lui, oricit de zgomotoase, au ceva provincial, de import, fara armatura si fara contur. Iar ceea ce amuza si stupefiaza – am mai spus-o – e o vesela complezenta fata de sine insusi: o impudica multumire de sine, o definitiva inaptitudine de a admite ca, din cind in cind macar, poate, ca tot omul, sa bata cimpii.” (Dilema Veche, nr.371, 24-30 martie, 2011).
O sa spuneti, poate, ca Plesu e basescian. Iata, atunci, ce scria insusi Dinu Patriciu despre modificarile Codului Muncii, atat de criticate si de „liberalii” lui Crin: „Codul Muncii in varianta propusa de Guvern are calitatea de a flexibiliza relatiile angajat-angajator si in acest sens este extrem de bine-venit “. (Adevarul, 5 martie, 2011).
Acelasi ziar al carui patron este Patriciu a dezvaluit despre manevrele pe care nevasta lui Antonescu, europarlamentarul Adina Valean, le face la Bruxelles pentru instrainarea rezervelor de aur de la Rosia Montana. Iar zilele trecute, reporterii Adevarului l-au monitorizat pe Crin Antonescu si i-au prezentat programul zilnic, care inseamna cateva ore cu treburi strict casnice si ceva activitati pe la partid, asta in timp ce senatul nu putea adopta legi din lipsa de cvorum!
Reactia presedintelui PNL a fost exact ca in descrierea lui Andrei Plesu. A spus, cu ironie superioara, ca opinia lui Patriciu este aceea a unui editorialist („uitand” ca acesta este un practician in economie, iar el a fost tot timpul un lenes slujbas la stat), ca este indignat ca ii este atacata sotia (de parca cineva s-ar fi luat de furoul ei si nu de calitatea de reprezentant al intereselor statului roman) si ca el, fiind demnitar, nu are nici o obligatie de a fi prezent in parlament (bine ca are, in schimb, numai drepturi!).
Vor urma, probabil, episoade si mai dure, dar apele se vor desparte cumva: fie Antonescu e dat jos din fruntea PNL si inlocuit cu o persoana serioasa, fie Patriciu rupe partidul si face praf si alianta USL. Sigur, ultima varianta poate nascoci noi scenarii (Patriciu e santajat de Basescu, s-a inteles cu PD-L, asa au hotarat masonii, etc), dar e limpede ca spre deosebire de Crin care pentru a-si satisface visele-i de marire a bagat partidul intr-un ghiveci cu legume putrede, Patriciu tine la staiful politic si economic liberal.
Prin aliantele pripite pe care le-a parafat cu fostii inamici ideologici si prin alegerea ca presedinte a lui Crin Antonescu care se dovedeste a fi doar un trisor politic, Partidul National Liberal nu va mai fi niciodata ce-a fost. Nu mai ramane la fel decat Dinu Patriciu si, bun sau rau, incep sa cred ca el e ultima sansa a liberalismului romanesc.
