Un week-end fara politica

Vineri, ora 15.00. Ma indrept catre autogara pentru a lua un microbuz spre Targoviste. Aveam sa fac drumul din mai multe bucati. Dar cum mai era de asteptat o ora, m-am multumit si cu un maxi-taxi pana la Topoloveni. In cele zece minute de asteptare, am putut admira inca o data minunata autogara a Pitestiului. Cu bancile rupte si murdare, cu tomberoanele dand pe dinafara, buticuri mizere cu gratarele sfaraind de mici, unde nu stiu daca pana acum si-au facut aparitia cei de la Oficiul pentru Protectia Consumatorului. O manea isi facea numarul langa cladirea garii, si aceea darapanata si insalubra. Aceeasi imagine pe care o stiu de cand am venit la Pitesti, acum sapte-opt ani. De-atunci si pana acum, primarul Tudor Pendiuc a-m-plinit aproape doua mandate si merge pe-al treilea (plus inca doua din spate), Dumnezeu sa-i dea sanatate,  putere de munca si pofta de mancare, ca sa-l invit si eu la un mic si-o bere, in tarcul autogarii. In fata ochilor mi se plimba fantana-minune din centru si-mi si inchipuiam cum i-ar sta ei, mititica, in mijlocul acestei „splendori”, dansand din buric, fara numar, fara numar.

Claxonul maxi-taxi si injuratura de Dumnezei a soferului, nervos ca si-a varsat cafeaua pe el, ma trezesc din reverie. Plecam catre Topoloveni, iar eu ma mustruluiesc serios ca nu sunt in stare sa-mi tin in frau gandurile politico-administrative cu Pendiuci si alti politruci. Masina era plina-ochi, intesata cu oameni pana la refuz, care se unduiau cu gratia unor saci de cartofi pe slagarul international „Marileno, spune drept, mi-ai facut o rana-n piept!”. 

Raul copilariei mi se insira din nou in fata ochilor, netulburat de gropile din carosabil si nici de injuraturile de la Podul Viilor. Prin fata geamului rulau, unul dupa altul, stalpii de telegraf, indemnand in continuare la (r)evolutie. Cum la Arges (r)evolutia a fost inabusita in sange propriu, imi spun ca poate baietii vor sa pastreze afisele si pentru alegerile parlamentare, ca sa nu mai cheltuie un ban de pomana. Intre timp, maneluta merge in continuare, cu un saltaret „Hai in Mercedes, hai in avion,/Si sa-ti bag la decolteu un milion”. „Armonia” acesteia este sparta, insa, de o cucoana creata si solida, asezata pe un scaun din fata. „Nu ti-e rusine, mai nesimtitule, sa te rezemi cu socoteala de mine? Intoarce-te cu spatele, n-auzi? Fir-ati ai dracului tineretul din ziua de azi, ca nu sunteti in stare de nimic! V-ati dus sa ne faceti de ras peste granita!” Nu stiu de ce… „socoteala” era deranjata cucoana cea isterica, cert este ca, in calitate de „tineretul din ziua de azi”, imi venea sa ma ridic sa-i zic vreo doua. Cum intentia a ramas nefinalizata, din ratiuni de bun simt, o sa-mi rezerv placerea de a scrie alta data despre acest tineret din ziua de… ieri, care a primit de la stat totul pe tava – de la casa pana la serviciu – si tineretul din ziua de azi, care trebuie sa lupte pentru a avea acces la lucruri care tin de abc-ul unei vieti cat de cat decente.

Drumu-i lung, asa ca ma grabesc si eu cu vorba. Am ajuns deja la Topoloveni. In centrul orasului sta de straja impunatorul mall bisericesc, dotat cu sala de spectacole si sali de conferinta, un fel de centru de recreere a mintii si a sufletului si de dezmat al trupului, caci toate fac parte din esenta fiintei umane, iar primarul teolog Gheorghita Botarca stie mai bine decat oricine ca fiinta umana este duala si are nevoie si de mana spirituala, dar si de preacurveala trupeasca.

Parasesc Topoloveniul cu o masina de ocazie care urma sa ma duca pana la Gaesti, iar de acolo iau maxi-taxi pana in Targoviste. Ruta Gaesti-Targoviste mai este cunoscuta drept „drumul groazei”. Cu o luna inainte de campania electorala de la locale, drumul era praf si pulbere. Nu aveai cum sa ocolesti o groapa, ca dadeai in alta. Acum, insa, am constatat ca situatia s-a remediat: ai pe unde sa ocolesti gropile, caci cei de la Ministerul Transportului au catadiscit sa puna niste plombe din cinci in cinci gropi.

Fata de Judetul Arges, la Dambovita este un fel de vale a plangerii. Din toate punctele de vedere. Acolo, pesedistii au fost inlocuiti cu democrat-liberalii lui Basescu, cei care promit sa „facem ce trebuie”. La presedintia Consiliului Judetean a venit un tinerel plesnind de sanatate (asa arata in afise), iar la Primaria Targoviste Gabriel Boriga, un baietel rarait care acum zece ani, cand faceam liceul la Targoviste, prezenta rubrica sport la Radio Minisat, incheind invariabil cu un „Va pupa nenea!” Si i-a pupat!

Moroieni – destinatia finala. Locul in care deputatul Filip Georgescu si-a cumparat teren, europarlamentara Daciana Sarbu si-a tras si ea niste hectare de padure, „zana surprizelor”, Andreea Marin si-a construit o vila iar defunctul Nicolae Ceausescu si fii obisnuiau sa vina la mancat de fudulii si mate la gratar, frecate cu usturoi. Ma uit amuzata pe geamul masinii de ocazie cu care am parcurs ruta Targoviste – Moroieni si constat ca politicienii de Dambovita i-au batut la fund pe cei de Arges in materie de panotaj. Acolo, stalpii erau adjudecati de la „radacina” si pana aproape de firele de inalta tensiune, iar gardurile, marturii vii ale campaniei trecute, erau tapetate in intregime. Pe de alta parte, se constata cu ochiul liber ca politicienii de Dambovita nu au avut strategi de imagine, dovada ca nu am vazut pe nimeni nici cu maciuca in mana, nici cu miliardul in brate, nici lustruiti cu fond de ten si pudra. Erau toti in pozitia standard, ca la buletin, cu ochii pironiti in alegatori. Le mai lipsea pozitia din profil si numarul de gat…

Ajung intr-un final acasa, departe de jungla politica. Credeam eu… Numai ca acasa am si o bunicuta care nu rateaza niciun buletin de stiri si niciun meci de fotbal. Prin urmare, sunt pusa in tema rapid cu ultimele noutati: criticile aduse de catre ministrul justitiei din Germania, Parlamentului Romaniei si in special pesedistului Adrian Nastase, care a fost cadorisit cu un „NUP” de catre colegii de banca, apoi despre scandalul postarii dosarului Zambaccian pe site-ul Camerei Deputatilor, despre mazilirea lui Orban s.a.m.d. Bunicuta se declara dezgustata de toate si, desi este liberala prin structura, imi spune oftand: „Am votat cu PSD, ca nu aveam alternative, dar ma doare sufletul cand vad ca partidul asta merge inainte tot cu Iliescu si cu Nastase!” 

Dupa cum va spuneam si in titlul editorialului, am petrecut un minunat week-end fara politica! Raul din vecinatatea casei curgea repede la vale, dar apa era calda si numai buna de o baie pe cinste. Din mijlocul ochiului facut de catre cupa unui escavator, priveam in zare, la podul din metal ce duce catre terenul de fotbal. Pe pod se profileaza silueta unei femei (a unei babe, pentru o mai mare exactitate). Aceasta se apleaca peste pod si rastoarna rapid, in rau, doi saci cu gunoi. In fata ochilor imi apare directorul Postelnicescu si ma gandesc ca daca tot l-am invitat pe Pendiuc la un mic si-o bere, as putea sa-l invit si pe dumnealui la o scalda, departe de lumea dezlantuita a politicii.