După ce campania de strângere de fonduri pentru Cuminţenia Pământului iniţiată de guvenul tehnocrat s-a dovedit a fi un veritabil fiasco, mai veritabil decât însăşi creaţia lui Brâncuşi, încep să cred că românul a fost subiectul unui test de conştiinţa naţională. L-a picat cu brio. Dar, cum după orice examen picat, meci pierdut sau notă proastă, trebuie inventate şi scuze, iată care ar putea fi câteva dintre ele.
Păi statul român se poartă că un părinte egoist care, după ce şi-a bătut copilul până l-a învineţit la ochi şi prin părţi mai puţin atinse de soare, i-a furat banii de sandwich că să-şi facă vacanţe pe Coasta de Azur, acum are pretenţii să fie ajutat să-şi facă şi el un cadou, o statuetă, acolo, de nişte milioane de coconeţi.
Nici nu trebuie uitat că acest copil plăteşte taxe şi impozite părintelui că să fie lăsat în linişte, altfel părintele îi trimite executorul la uşă şi-i dă amenzi.
Tot părintele asta îi ia bani copilului să-l lase să circule pe mocheta ponosită cu şosele, sub care, de foarte multe ori se ascund capcane ce-l pot ucide în orice clipă.
Iar când copilul vrea să-şi ia destinul în mâini, să-şi facă viaţa lui, pe cont propriu, acelaşi părinte vine şi-i pune beţe-n roate, să-i iasă din cap că poate trăi aşa, cum vrea el, că doar nu-i de capul lui şi nici n-o să fie vreodată…
Şi vine momentul ăla când, acelaşi părinte bate umil la camera copilului şi-i cere bani de statuetă. Iar copilul, persecutat şi abuzat prin toate părţile, plictisit şi dezamăgit de un părinte abuziv, îi arată părintelui, cu ultimele rămăşiţe de energie, un mare, încă erect, deget mijlociu.