Cred ca m-am ratacit. Unde sunt? Ajutati-ma, oameni buni! Dar sa nu-mi spuneti ca sunt in Pitesti numai ca sa-mi faceti pe plac. imi iubesc orasul, dar aveti mila, nu vreau sa schimb o eroare pe alta eroare. Cunosc toate institutiile culturale si toate intamplarile culturale si toti oamenii de cultura ai orasului. stiu ca cea mai noua si cea mai faimoasa alcatuire de pe aici, daca nu chiar din tara tranzitiei, este Filarmonica. IMPOSIBILUL care a devenit POSIBIL.
Dar asta-seara eu dau nas in nas cu Figaro, chiar pe pragul salii de spectacole a Casei de Cultura a Sindicatelor. Unde Filarmonica isi prezinta concertele saptamanale. „Figaro in sus, Figaro in jos”, Figaro incolo, Figaro incoace… ce e cu dumneata pe aici, domnule barbier din Sevilla? Vrei sa razi pe cineva de pe scena politica? Sa-i lasi sange cu briciul din calcai vreunui cap de baron prea infierbantat ca partidul lui a pierdut guvernarea sau din motive de viceversa? Sa-i pui lipitori si ventuze? Nu prea vad lideri politici prin sala. iti cauti de lucru? inca un stapan? Nu cred ca ai nimerit bine! Tocmai a dat Guvernul o ordonanta de urgenta ca nimeni nu are voie sa aiba pensie si salariu. si nu se poate ca dumneata, domnule Figaro, sa nu fi iesit la pensie de cand tot bati drumurile lumii cu ligheanul intr-o mana, cu briciul, pamatuful si sapunul in cealalta, cu chitara pe umar, cu versul liber.
Am vazut pe scena asta nenumarati actori, cantareti si dansatori de la copiii de 3-4 ani, care zburau printre stele de carton poleit in zilele de Mos Craciun si ale Anului Nou, pana la lautarul Florea Voinicila, cel nascut in 1928, care a cantat in taraful lui Zavaidoc, de la Fericita Felicia Filipissima la Alexandru Tomescu, cel cu vioara lui Stradivarius, de la tanarul cu tambalul vrajit Marius Mihalache la flautul fermecat al Catalinei Titi, de la tanara soprana Andreea Bivol, la celebrul pianist Valentin Gheorghiu, care implinea si el, 80 de ani… Dar niciun semn sa ma intalnesc cu vestitul barbier.
„Pazea, vine lupul…”. Nicolae Lupu, un prea tanar barbat, inca student, ce e drept, la masterat, cel mai dotat din echipa, nascut si facut sa fie Figaro, zic eu, pe care nu l-am vazut si nu l-am auzit in alte roluri din creatiile lui Mozart, Rossini, Donizetti, Strauss, Ceaikovski, Verdi, Bizet… De o vitalitate vulcanica, vampir energetic si emitator generos de energie, cu fiecare gest, studiat sau spontan, o semnificatie, o idee, un simbol.
Un Don Basilio, care nu este nici Nicolae Herlea, nici Dan Iordachescu, nici Ludovic Spiess, dar absolvent al Conservatorului din anul 1958, a fost contemporan cu ei. Este vorba de Pompeiu Harasteanu, un cneaz Igor care a trecut prin Serai cu Flautul fermecat spre Lucia di Lammermoor, cu Trubadurul, Rigoletto, don Carlos si OLANDEZUL ZBURaTOR din Olanda in Thailanda, din Austria in China, din Belgia in Singapore, din Franta si Spania in Rusia si bineinteles in Romania…. Cu o voce clara, inca nevatamata de trecerea timpului, un joc de scena stapan pe toate misterele.
Contele Almaviva, un tanar foarte inzestrat dar emotiv, incrancenat in prima secventa si care mai are de invatat la capitolul actorie – Catalin Mustata. Unele minore stangacii si la Mediana Vlad, solista Operetei bucurestene cu multe turnee in tara si in strainatate. Lucia Cioara Dragan, mezosoprana in peste 50 de roluri in nenumarate creatii muzicale, dar si poeta (Flori de gand, Trandafir ingenuncheat, Arii) si regizoarea spectacolului de fata. Orest Paslariu in don Bartolo si Catalin Petrescu in Fiorello, fac roluri care, chiar de n-ar fi memorabile, incanta spectatorii.
M-am ratacit, oameni buni? Unde sunt? Cum sa cred ca e vorba de un spectacol de opera la Filarmonica din Pitesti? il vad la pupitru pe Tiberiu Oprea, asa cum il stiu de cand tot dirijeaza peste 50 de concerte cu simfonii, cantate, oratorii si alte compozitii specifice spetacolelor de filarmonica. Pe Silviu Deaconescu, dirijorul corului, pe Madalin Sandu – concert-maestrul, ii vad pe tenori, pe basi, flautisti, trombonisti, fagotisti, clarinetisti, violonisti, violoncelisti, contrabasisti pe care-i cunosc. Dar de unde si pana unde cu o opera a lui Rossini, mare compozitor italian, locuitor la Paris, care a pus pe muzica comedia lui Beaumarchais, scriitorul din generatia „Luminilor”, contemporan cu Voltaire si Diderot. Scriitori care au ramas in istoria literaturii si dramaturgiei cu o singura opera, dar celebra si mai abitir in istoria serviciilor secrete, fiind cel mai mare spion si creator de retele de spionaj din epoca – ocazie cu care a ajuns si in Ardeal ca sa-si controleze ucenicii din filiera austriaca. Dar privirea imi cade pe actorul Ion Focsa, pe doctorul Darie Iliescu, pe Jean Dumitrascu – directorul Centrului Cultural, pe Tudor Pendiuc – primarul orasului, amandoi cu sotiile, si pe alti spectatori, pe toate cele 800 de scaune, si ma conving ca nu este vorba de o simpla iluzie.
Ar fi cu mult mai comod pentru Filarmonica sa faca numai ceea ce a invatat si stie ea sa faca mai bine. Dar nu vrea sa se plafoneze. Sa se anchilozeze in succese. Sa imbatraneasca…
