Dan Papaianopol a mai aratat odata faptul ca sunt probleme cu justitia romana! A atacat un act judecatoresc la Curtea Europeana a Drepturilor Omului si i s-a dat dreptate, iar acum statul roman e bun de plata. Nu vreau sa comentez acum pe marginea esentei, a problemelor din sistem, ci doar sa evidentiez cum poate ajunge statul sa fie pagubit de mii de euro – in alte cazuri de zeci sau sute de mii – din cauza reactiilor nesabuite ale unor cetateni.
Din intamplare cunosc destul de bine ceea ce s-a intamplat in urma cu 10-11 ani, stiu amanunte ale scandalului din Gheorghe Vocila, pe atunci director la „Dinicu Golescu”, si Dan Papaianopol, si atunci si acum lider de sindicat. De fapt, partial am fost si eu implicat si am „beneficiat”, la randul meu, de un proces cu Gheorghe Vocila – el reclamant, eu parat intr-o cauza de calomnie prin presa. Sincer, la cate procese aveam pe atunci, nici nu mai tin minte cum s-a finalizat cel cu Vocila! Dar, daca nu ma insel, finalul a fost identic celui dintre Papaianopol si Vocila. Numai ca eu nu am ajuns la Strasbourg…
Istoria nu este scurta. Evident ca are la baza niste vechi relatii de „prietenie” dintre Papaianopol si Vocila si nu pot exclude nici amestecul politicii fiindca Gheorghe Vocila a ajuns director cum se practica si acum, avand sprijinul unui partid. Fostul PDSR, actual PSD. Cred ca, oricum, merita sa specific si faptul ca mai apoi Vocila s-a plimbat si cu alte barci, ajungand pe la ApR (voi detalia), in prezent fiind, din cate stiu, la PD-L. Sindicalistul a facut o opozitie puternica mandatului de director al lui Vocila. Avea si camarazi de lupta, unii profesori de la „Dinicu” fiind, de asemenea, deranjati de director. Zvonurile aveau subiecte interesante pe atunci, majoritatea incepand cu parcarea masinii ARO a lui Vocila sub streasina liceului. Asta in afara orelor de curs, pentru ca in timpul cand suna clopotelul deranjul provocat de Vocila era altul.
Asa a aparut material pentru un articol de presa pe care Papaianopol l-a publicat in „Scoala Romaneasca” si care, ulterior, a aparut si intr-un ziar local, chiar in timpul campaniei electorale din 2000, pe cand Vocila era candidatul ApR la Primaria Campulung. Gheorghe Vocila a reactionat prin actiunea in justitie. Aici eu nu inteleg ce anume l-a determinat sa faca plangere penala. Ce dorea musiu Vocila?! Sa-l bage pe Papaianopol la inchisoare? Exclusa varianta. Ar fi trebuit fie ca sindicalistul sa aiba parte de o judecata absurda, fie sa se demonstreze ca faptele prezentate in articol sunt mincinoase. Nu s-a ajuns la asa ceva si sunt sigur ca si Vocila o stia, desi s-a prezentat in instanta cu martori mincinosi, unii chiar rude spirituale cu el. Vroia bani Vocila? Cat credea el ca poate obtine, desi a avut cereri incredibile, de nivelul miliardului de lei vechi? Si pentru ce, pentru repararea imaginii publice? Pai in aceste conditii nu pot spune decat ca 15 milioane a primit, atata face imaginea lui. Sau facea, fiindca pe atunci, repet, zvonurile il prezentau deloc favorabil pe Vocila, ca persoana publica. Si atunci revin la intrebare: ce credea Vocila ca va obtine?
Vocila nu a vrut altceva decat sa intimideze. A crezut ca actiunile in justitie vor inchide toate gurile care ii contestau moralitatea; nu numai pe cea a lui Papaianopol. Tocmai de aceea, ulterior a procedat la fel si in cazurile altor jurnalisti. S-a ales cu ceva bani – macar a avut o multumire in locul succesului imposibil in alegeri. Numai ca ma indoiesc de reusita lui in privinta „repararii onoarei”, prin judecata. Puteau interveni condamnari in serie: niciuna nu l-ar fi spalat pe Gheorghe Vocila. Modul cum sa comportat el ca director – ca om se lauda ca e ardelean – ramane ca atare si nicio instanta nu-l poate schimba. Si, evident, nici cateva milioane de lei vechi nu pot crea o alta imagine. Cel mult pot constitui contravaloarea catorva vedre de vin.
