De curand am citit cu o placere deosebita volumul ,,Scrieri” al musceleanului George Ulieru (1884-1943). In capitolul ,,Articole si pamflete”, atentia mi-a fost retinuta de articolul ,,Vremea bilantului”. Un articol care, cu mici modificari, se potriveste ca o manusa cu vremurile pe care le traim. Ceea ce m-a facut sa gandesc ca aveau dreptate inaintasii nostri spunand, mai in gluma, mai in serios, ca Romania este… eterna.
„Anul 1926 se inscrie ca o pata neagracin istoria politica a Romaniei. In martie, dupa retragerea de la putere a guvernului Bratianu, a venit la carma, printr-un joc in care ipocrizia insela inca o data bunacredinta a poporului, partidul generalului Averescu, partid slab si nepopular, format din elemente de umplutura, doritoare de jaf si capatuiala, care amintesc de gruparea lui Catilina de pe vremea romanilor. Investit cu putere si servindu-se in mod abuziv de armata si de politie, de cum a venit la putere acest partid, spre a-si asigura sederea, a recurs la mijloacele cele mai odioase ca sa poata ingenunchia si sugruma acest popor.
De la inceput, intocmai ca talharul care navaleste si prada, i-a inchis poporului gura cu pumnul, votul i l-a furat, justitia a siluit-o, legea a calcat-o in picioare, institutiile toate si le-a insusit si le-a corupt. Sunt atatea luni de cand acest popor blajin asista, fara cuvant, la dezagregarea morala si materiala a tarii, in care abuzul, risipa, capatuiala, bunul plac si nerusinarea se lafaiesc si-si fac de cap fara nicio stavila. Sunt atatea luni de cand un simulacru de parlament, format majoritatea din trantori si caracatite, tine in letargie aceasta tara insetata de viata si propasire. Mizerie si coruptie inauntru, desconsiderare dinafara sunt operele infaptuite de guvernarea averescana, adusa la carma in martie 1926.
Sunt atatea luni de cand orice credit ni s-a pierdut in afara si nu se mai pune nicio baza pe noi, spre bucuria si speranta dusmanilor. Acesta este bilantul moral si politic cu care se incheie pentru tara anul 1926, bilantul pe care il da cea mai trista guvernare din toate cele cate le-am avut pana acum. Si astazi, cand ne apropiem de un an nou, urarea cea mai calda ce o putem aduce tarii noastre e ca milioanele de oameni muncitori si cinstiti care o sustin, trezindu-si constiinta valorii si puterii lor, sa-si scuture jugul si, cu fruntea sus, sa traiasca viata demna de geniul lor si de pamantul pe care-l stapanesc“.
