Apariția rețelelor de socializare a schimbat viețile multor oameni. A schimbat modul de a ne comporta și relaționa social. A provocat modificări structurale în societate, dar și modificări neuronale, dovedite științific. Angajatorii privați consideră că mai important decât CV-ul unui candidat e pagina sa de Facebook. Angajatorii de la stat consideră că mai important decât pagina de Facebook a angajatului este Like-ul pe care acesta îl dă la postările în care apare… șefu’.
Scurt tratat de Facebook
Ați observat, cu siguranță, că atunci când șefii din politică și administrație fac o postare, prima recoltă de Like-uri vine de la angajații din instituția pe care o conduce, apoi de la partid, apoi de la rudele angajaților din instituție și a membrilor din partid, și abia la final de la cetățenii simpli. Dacă ai instituție mare, respectiv partid mare și organizat, poți să te și îngropi în Like-uri.
Să dai Like lu’ șefu’ sau să dai Like postărilor în care apare șefu’ a devenit un automatism, un reflex necondițional. Când vezi poza șefului, degetul se duce singur pe mouse și face click. Auzi zgomotul acela de șoricel zglobiu care tocmai a trecut castingul la filmul de animație Ratatouille și ai sentimentul datoriei împlinite. Se eliberează oxitocina în organism, nivelul de cortizol scade, se instalează starea de bine. Știi că șeful a văzut că ți-ai făcut datoria. Șefu’ mereu se uită să vadă cine îi dă Like-uri dar, mai ales, cine nu-i dă Like-uri. Șefu’ mereu se uită cui mai dai tu Like-uri! Șefu’ mereu se uită la concurența sa directă ca să vadă cine îi dă Like-uri și dacă are mai multe decât el. Și de obicei are, lucru care îi provoacă o frustrare teribilă, așa că tu, angajat sau membru de partid, ai datoria să-i sporești zestrea de Like-uri, să te împrumuți de la rude cu un Love, cu un share, cu un gif care aplaudă deșănțat. Atenție, însă, instrumentul acesta Like este foarte periculos. Folosit fără chibzuință, poate afecta cariere, poate curma destine. Evoluția ta profesională poate sta într-un Like.
Studiu de (ne)caz
Și acum că v-am făcut introducerea teoretico-științifică în subiect (deja mi-am fixat teza de doctorat: ,,Like-ul – schimbări structurale societale și bulversări neurochimice”), hai să bârfim! Deci, fiți atenți! Se făcea că scrolam pe Facebook, când, mi-apare o postare frumoasă de la Stelică Crăciun, încăierătorul de primari. În postare, poză mare, cu acuratețe, cu mulți pixeli, cu președintele Consiliului Județean Argeș, Ion Mînzînă; poza aia din setul electoral, clară, frumoasă, cu o față luminoasă, să-l pupi prin monitor, nu alta. Peste poză, postarea lui Stelică: ,,Cei trei muschetari: Mînzînă zis cap de porc, Dan Nicolae zis Citură…” și mizeria de postare continuă. Acum, sub poză, că aici am vrut să ajung, Like-urile. De la cine? Țineți-vă bine… Lăsați jos cafeaua din mâină să nu vă înecați… De la Lavika Bughiu, soția vicepreședintelui CJ Adrian Bughiu! Văzând, ca și noi, probabil, poza clară, luminoasă, a domnului președinte, mâna s-a dus singură la mouse și a executat ca în transă un dublu click cu tulup, perpendicular pe monitor. Dar stați, asta nu este totul! Și mai iute de mână a fost Simona Bușcă, președintele PSD Moșoaia! Care și ea a dat Like final, fără să mai întrebe publicul, fără să mai sune un prieten.
La trei zile distanță, altă postare a lui Stelică Crăciun, tot cu poză cu Ion Mînzînă (frumoasă, la costum, față luminoasă, mănoasă, cu ochelarii ăia care îi dau aer de președinte de CJ), iar în dreptul pozei: ,,Cap de porc, am văzut cererea publicului Slugile de consilieri personali…” și postarea denigratoare continuă. În topul Like-urilor, aceeași soție a subalternului Adrian Bughiu, doamna Lavika Bughiu.
Explicații științifice
Omul obișnuit, într-adevăr, se uită la ce dă Like. Vede poza, vede și ce se spune în postare, are o viziune mai largă. Detașarea de subiect îl face să aibă o relaxare anume. Creierul său face conexiunile logice și ia decizii în cunoștință de cauză.
În cazul omului de partid nu este așa, mecanismul este mult mai complicat. Când îi vezi fața șefului pe monitor, glandele suprarenale produc instantaneu cortizol și adrenalină, crește ritmul cardiac, crește tensiunea arterială, respiratia și metabolismul se turează la maximum. În cazuri mai grave, apare și transpirația abundentă. Întreg corpul intră în alertă. Hormonii inundă întreg organismul și preiau controlul creierului. Glanda pituitară, localizată la nivelul bazei creierului, chiar sub nervii optici care au rol în controlul vederii, elimină și ea hormonul adrenocorticotrop care, în exces fiind, afectează nervii optici, încețoșează privirea și, ce s-o mai lungim, la creier nu mai ajunge informația… ,,cap de porc”. Așa că Like, Like! Cred că Stelică Crăciun a fost foarte derutat de aceste aprecieri. După care, probabil, a râs mult. Foarte mult. Cred că nici în cele mai optimiste scenarii nu visa ca denigrările sale la adresa lui Ion Mînzînă să atragă astfel de aprecieri… involuntare.
