• Orice asemănare cu persoane reale este cu totul întâmplătoare; sau nu.

 Pentru o bagatelă de șapte-opt milioane de euro, paguba adusă de el Primăriei, a fost condamnat de două instanțe la șapte ani și ceva de închisoare, cu executare. Că ordinul se execută, nu se discută. Mai are însă o ultimă cale de atac, la Curtea de Apel. Până atunci, nu prea iese prin târg, de rușine, orișicât, doar din când în când, la 8,00 dimineața, la supermarket.

În rest, se odihnește în vilă și în grădină, printre margarete, petunii, trandafiri, maci, narcise. O doamnă pe care a făcut-o cândva, pentru 2500 de euro,  directoare la spații verzi („vino, mamă să mă vezi, cum lucrez la spații verzi”), singura doamnă recunoscătoare din toată primăria, îi trimite primăvara niște fete să-i aranjeze grădina ca pe vremea celui de-al șaselea mandat, cu flori aliniate la milimetru și multicolore, ca-n Grădina Luxembourg.

Dar, dl. ex-primar a citit undeva (că, de când a plecat din primărie, are și pasiunea asta, a lecturii), deci a citit undeva că în momente de cumpănă este bine ca omul să-și găsească un hobby. La timpul lui liber, are răgaz și pentru cinci hobby-uri, dar el – modest, ca totdeauna – se rezumă la unul. Se plimbă cu liftul. Îl ia din dormitorul de la etajul trei al vilei și se oprește în beci. Primul lucru care-i sare-n ochi este un bax de whisky Chivas Regal. Își amintește ca și acum cum i l-a adus Nae Chiorean, patronul de la firma de drumuri și poduri, pentru lucrarea de două milioane de euro. Între sticle era și un plic cu 50 000 de euro. Au sărbătorit în seara aceea de vară la masa de sub cireșul copt cu icre negre și vinul lui Isărescu. Ia cu el o sticlă în sufrageria de la parter, dar parcă n-ar începe-o. Ia liftul un etaj, apăsând butonul B(eci) și duce sticla la loc. Lângă baxul ăsta cu whisky, pe același raft, sunt încă două cu vin roșu de Porto. Sunt de la Ianis Hagivreta, pentru autorizația de construcție a hotelului de pe bulevard, cu 135 de camere și fără niciun loc de parcare. Lângă baxuri a fost și un plic cu 150 000 de euro. Au picat la țanc, tocmai trebuia să-i cumpere fiicei o vilă la București.

Domnul ex-primar se mai plimbă de vreo cinci ori între B(eci) și M(ansardă), așa, doar de hobby, fără a coborî. Când în sus și când în jos, Doamne cât e de frumos!

Apoi, când i se face sete și foame, spre prânz, dl. ex-primar mai oprește liftul în beciul lui Ali Baba să ia un castron de murături țărănești. Dar, sub borcanul cu murături, ce vede el? Un plic rozaliu groscior. Ridică încet borcanul de 20 de litri, să nu se spargă, doamne ferește, și scoate plicul de-un roz plăcut. Îl deschide și-și amintește brusc de el. E de la iubirița lui, secretara primăriei, căreia i-a cumpărat cu 200 000 de euro un doctorat în administrație publică. Dar ea, fată abilă, s-a descurcat cu 100 000 și, simțitoare cum  e, mă rog, cum era, i-a pus restul în plicul acesta rozaliu și i-a adus înapoi. Ce noapte de iubire au avut! Crâmpoșia de la Drăgășanii lui Isărescu a curs valuri-valuri! Ce mare doamnă e iubirița, ce mare doamnă a fost ea. Banii ăștia, lângă plicul ăla A4, îi vor folosi la judecători. Cu un milion de euro, probabil că lucrurile se vor rezolva. Chiar și la salariile lor, banii ăștia înseamnă totuși ceva; orișicâtuși de puțin, contează enorm.

După ce pune la locul lor banii minunați din minunatul plic rozaliu, dl. ex-primar se plimbă cu liftul când în sus și când în jos, Doamne ce hobby frumos!