*Rubrică neautorizată de Biserica Ortodoxă Română, dar sponsorizată de Cel de Sus
Calinic: Doamne!
Dumnezeu: Care eşti acolo?
Calinic: Constantin sunt, Doamne!
Dumnezeu: Polexe? Ia zii, barosane!
Calinic: Nu, Doamne, nu sunt Polexe!
Dumnezeu: Nicolescu? Scuze, şefu’, nu v-am recunoscut!
Calinic: Doamne, sunt eu, Constantin Argatu! Calinic, după numele de călugăr.
Dumnezeu: Ăla care îşi pune pe cap ciaunul ăla de aur?
Calinic: Da, Doamne, dar nu e ciaun, aşa sunt căciulile noastre. Am primit-o de la cel de dinainte, noroc că mi s-a potrivit.
Dumnezeu: Cu tăvile ălea de aur la gât, cu posterele noastre pe ele? Şi cu lanţuri de aur, ca de cocalar?
Calinic: Hai, Doamne, ai milă de bătrâneţile mele, şi aşa mi-au rupt gâtul. Aşa e uniforma noastră.
Dumnezeu: Şi umbli în SUV-uri blindate, cu geamuri fumurii?
Calinic: Doamne, dar aşa ni se cere, trebuie să respectăm ierarhia. Mie nici nu-mi trebuie, păcatele mele! Ce trebuinţă să am?
Doamne: D-apăi, dacă tu eşti acel Calinic, atunci să ştii că… n-am!
Calinic: Doamne, dar nu te-am deranjat pentru bani.
Dumnezeu: Nu mai am nici terenuri pentru biserici, mă gândeam să mai las câteva şi pentru şcoli, eventual un spital-două…
Calinic: Doamne, dar nici terenuri nu-ţi cer. Eu atât ce vreau să te întreb, că de la o vreme se întâmplă lucruri urâte pe pământul nostru românesc: Doamne, cum e pe la tine?
Dumnezeu: Plictisitor, Constantine, chiar vreau să regândesc conceptul de Rai. M-am săturat de coruri de fecioare care cântă <Ave Maria>, râuri de lapte şi miere, câmpii nesfârşite de muşeţel, levănţică, ylang-ylang şi jojoba… Nu tu baruri, nu tu curve, nu tu marijuana… M-a cam luat Dracul, că ăsta a ţinut pasul cu evoluţia. Vezi tu, Constantine, din punctul ăsta de vedere, noi doi am rămas la fel: încremeniţi în proiect. Dar de ce mă întrebi cum e pe la mine?
Calinic: Doamne, dacă ne ia DNA şi pe noi?!!!
Dumnezeu: Asta era? Hai, mă, Constantine, păi dacă s-ar întâmpla asta, ar trebui să o luaţi ca pe un privilegiu. Aţi vedea şi voi, preafericiţii, cum arată traiul monahal, modest şi fără excese pe care ar trebui să-l duceţi.
Calinic: Doamne, jur pe ce am mai sfânt că mie nu-mi trebuie nimic din luxul în care trăiesc, dar aşa e obligaţia!
Dumnezeu: Nu-l amesteca pe Caliopie în treburile astea! Oricum, Constantine, să ştii că nici la mine în Rai nu ai ce să cauţi. Ai dosar şi aici! Tu, şi toţi preoţii!
Calinic: De ce, Doamne?!!!
Dumnezeu: Pentru trafic de influenţă. Cereţi bani oamenilor ca să îi pomeniţi în faţa mea, iar la mine nu a ajuns nici măcar un amărât de 10%, cât lua Elena Udrea. Nu zic 20%, ca Vanghelie!
Calinic: Iartă-mă Doamne, dar ştii cum e cu banul, ochiul dracului! Spune-mi cum pot îndrepta asta!
Dumnezeu: De aici înainte, procentul meu să-l investeşti în cămine pentru bătrâni, cantine pentru amărâţi, case pentru nevoiaşi…
Calinic: Apăi, Doamne, aşa ceva nu e cu putinţă!
Dumnezeu: De ce, Constantine!
Calinic: S-ar crea un precedent periculos!
Mai mult pamflet, dar pe bune, luni, în Ancheta!
