Unul mangaie, celalalt loveste. Unul se agita, celalalt e calm. Unul declara razboi, celalalt invita la eventuale discutii in anumite conditii. Cam acestia sunt in prezent liderii USL, Victor Ponta si Crin Antonescu. Unul „hais”, iar unul „cea”. Prin actiunile lor dau dovada ca inca nu par copti din punct de vedere politic, dar si ca problemele din interiorul Opozitiei cica unite sunt mai mari decat lasa ei sa se vada.
O prima dovada de actiune contrar logicii Uniunii a fost aceea de a organiza proteste separate. PSD urla la Pitesti, PC si PNL topaiau la Bucuresti, la Arcul de Triumf, fara sa priceapa prea bine de ce social-democratii fac alt joc. O a doua dovada a fost aceea in care Victor Ponta chema la calm cand venea vorba de demisia Opozitiei din Parlament, in vreme ce Crin Antonescu se zburlea deja la camerele de luat vederi cu privire la necesitatea ca USL sa faca acest pas. In fine, o a treia dovada ca sunt probleme in Paradisul Opozitiei unite este aceea de la votul de investitura a Guvernului Ungureanu.
Antonescu, PNL si PC au privit uimiti cum Victor Ponta facea in Parlament un periaj pentru Guvern si PDL demn de o cauza mai buna, dand gir, intr-un fel, noului Executiv. Nervii de mai apoi ai lui Antonescu sunt perfect justificati, caci USL nu mai are voie sa dea semnale de derapaje si, mai ales, trebuie sa aiba o singura voce.
A fost de ajuns acest din urma al treilea derapaj ca senatorul de Dambovita Mircea Andrei, seful PDL Arges, sa arunce bezele catre liberali. „Divide et impera”, spune o vorba veche de pe vremea marilor imperii, iar spusa asta nu e departe deloc de realitate. USL scartaie, si inca rau, iar aceste scartaieli pica intr-un moment cum nu se poate mai prost. Exact in momentul in care USL ar fi trebuit sa se inchege definitiv, sa isi armonizeze pozitiile si sa aiba oamenii deja pregatiti pentru prima batalie electorala a anului, cea de la locale.
Este o perioada in care si noi ne vom edifica. Respectiv, care sunt primarii care au stat cu fundul in doua luntrii, cine din Arges ramane fidel cauzei sale si a partidului din care face parte si cine a facut jocurile dusmanilor. Vom afla cine unde candideaza, iar multi ochi sunt atintiti asupra USL care a inceput negocierile pentru impunerea celor mai buni candidati. Problema este ca atata timp cat vom vorbi de algoritm in cadrul USL, nu va fi niciodata armonie. Cat timp nu va prima regula ca cel mai bun candidat merge la lupta, ci cea conform careia partidul X trebuie sa aiba atatia candidati iar partidul Y atatia, USL va continua sa scartaie. In tot acest timp, PDL isi vede linistit de treburi, cu un nou Guvern si cu promisiuni de marire a salariilor si pensiilor, dar si cu incercari de racolare pe toate fronturile.
Po(a)nta este ca ne-am fi asteptat ca pe masura ce vin alegerile USL sa dea dovada de o unitate de monolit, dar pare la fel de putin inchegat ca un lapte de slaba calitate. Si daca USL nu se va trezi curand, si ma refer aici in primul rand la liderii sai, atunci poate sa spuna „pa” telului de a atinge 50% plus unul din voturi, caci aceste voturi vor lua alte directii…
