Nu, Liviu Dragnea nu a fugit cu elicopterul. Liviu Dragnea încă e la balcon, dă din mâini și mai aruncă doi lei la pensii și salarii. Armata e cu el. Jandarmeria e cu el. Instituțiile statului pe care și le-a subordonat și în spatele cărora s-a baricadat încă sunt cu el. PSD, și el, îi ține spatele. Fiecare în parte luptă să-i salveze pielea. Fiecare în parte parcă s-ar afla, de mai bine de un an, într-o transă adâncă.
Pe 10 august, lui Liviu Dragnea i s-a făcut cadou ditamai diversiunea, cu huligani care au oferit pretextul ca instituțiile statului să acționeze abuziv, cu ditamai victima răstignită pe altarul ,,m*ie PSD" și apoi siliconată la urgență. A fost frumos rău, mai frumos decât la Mineriadă! Cred că Iliescu a fost invidios pe o așa punere în scenă, plină de acțiune, dramatism, tensiune…
Cu câteva zile înainte de protestele la care au participat și românii care muncesc în afară s-au dat și primele semnale cum că va ieși foarte urât și că se va interveni în forță. Nu mai era nevoie decât de regizarea pretextului, însă realitatea le-a întrecut așteptările: o femeie jandarm bătută de niște bestii tocmite, cu creierul cât un sâmbure de nucă, a fost un dar nesperat pentru ca Dragnea și instituțiile pe care și le-a îngenuncheat până la nivelul șlițului să-și justifice abuzurile. Că mai apoi bătaia mâncată de către jandarmeriță s-a dovedit a fi miraculoasă, căci i-a crescut mărimea sutienului cu patru numere, e altă poveste… La fel cum altă poveste e și modul în care ministresa Carmen Dan încearcă să mermelească toate abuzurile comise de către jandarmi și cei care le-au dat ordine și să le îmbrace în aura datoriei față de țară și meserie.
De cealaltă parte, nemulțumirile justificate ale populației sunt constant distorsionate, compromise și ridiculizate de cretineii de serviciu, de mălin boții puțintei la minte, de protestatarii de meserie, remunerați de tabăra adversă, de cei radicalizați într-o așa măsură încât nu sunt cu nimic mai presus decât mâncătorii de mici de la Căcâna.
Aflat într-o permanentă navetă între Sibiu și București, Klaus Iohannis dă și el mesaje. De cele mai multe ori pe Facebook. În general nu se deranjează prea tare, iar când o face e absolut neconvingător, de teamă să nu supere prea tare PSD și să-i strice concediul cu vreo năsărâmbă de demitere.
În stradă cu siguranță s-ar afla zilnic de zece ori mai mulți români, cel puțin, dacă în depărtare s-ar profila un lider credibil, un lider căruia să pară că-i pasă, un lider empatic.Cu un Klaus absolut inept, cu un Orban ridicol, cu un Cioloș care ba e pus pe turnantă, la prezidențiale, ba retras, cu un Ponta care vrea să reinventeze rahatul PSD și să-l facă mai ușor de digerat, ei bine, cu toți acești ,,luminați" ai opoziției mântuirea este încă departe de păcătos. Când îi văd cum încearcă să mulgă în găleata lor capital politic mă apucă greața. Cum dracu' să ies în stradă la braț cu Orban, care acum se afișează la braț cu pedeliștii împotriva cărora au strigat din toți rărunchii chiar și el?! Slugile lui Băsescu, ăia care au închis spitale, ăia care nici ei n-au făcut vreo autostradă, și nici spitale, și nici școli, s-au reinventat și ne sunt livrate pe post de eroi salvatori. Să ies în stradă ca să revină la putere alde Blaga, Robertuța, Turcăncuța ș.a.m.d.?… No fucking way! M-am săturat de atâta vot negativ, de atâta ales între răul mai puțin rău!
Pe de altă parte, devine din ce în ce mai periculos ca România să rămână pe mâinile lui Dragnea. Mi se pare de domeniul SF ca un șmecheraș dintr-ăsta, nici măcar vreo eminență cenușie, să țină în șah o țară întreagă, să-și permită să ne facă de râsul mapamondului punând în funcții de maximă reprezentativitate și decizie niște retarzi, să golească tot bugetul de investiții și să ne îndatoreze doar pentru a ține pasul cu măririle de salarii și pensii care să-l țină conectat și pe mai departe la aparatele de pompat bani ale statului.
Mi-e groază de faptul că încă nu avem alternative onorabile, decente. Mi-e groază că orice bună intenție este rapid murdărită și compromisă. Mi-e groază că, da, va trebui să votez cu Cioloș, sau Iohannis, sau Ponta, sau Orban sau oricine altcineva în afară de candidatul PSD, că nu am altă alternativă acum. Și nu pot decât să sper că statul ăsta paralel, securiștii ăștia care au preluat putrerea din '89, se vor îndura și vor lăsa să pătrundă în sistem și oameni necompromiși, și oameni de bună credință, și oameni care să merite respectul poporului lor, că de lepădături suntem sătui până peste gât. Noi, ăștia de acum, înconvoiați de regimul comunist, îndobitociți de sistem, nu suntem gata încă să ne luăm destinul în propriile mâini. Avem înfiptă în noi, ca un virus imposibil de extirpat de la o generației la alta, acea genă a supusoșeniei, a duplicității, a lipsei unei minime stime de sine.
Da, tolerând-o pe Viorica Vasilica în fruntea Guvernului înseamnă să ai o stimă de sine extrem de scăzută. Și mi-e rușine cu cei care susțin și promovează astfel de nulități la fel cum mi-e rușine cu propria neputință.
P.S.: O întrebam pe mama, acum ceva ani, cum de a fost posibil comunismul, cum de l-au tolerat, cum de au putut trăi într-un așa absurd, în frică, privați de libertatea cuvântului. Acum încep să înțeleg mult mai bine…
