Și la noi se fuge din țară, nu doar din Ucraina. La noi se fuge din calea războiului justiției. Elena Udrea, Alina Bica, Sebastian Ghiță, Sorin Oprescu, Omar Hayssam, dar și mulți miliardari de carton mai puțin celebri, foarte mulți români, când sunt condamnați sau pe punctul de a fi condamnați pentru corupție la nivel înalt, dau bir cu fugiții.
Madagascar, Serbia, Bulgaria, Grecia, Costa Rica… – destinații vecine sau exotice, numai să scape de urgia războiului judecătorilor. Discuțiile sunt aceleași: au copii de crescut, sunt bolnavi, au fost miniștri, procurori șefi, primari generali, cum să-i bagi la pușcărie împreună cu borfași și criminali de rând? Sigur că au dreptate. Cum să treci de la icre negre la varză cu urechi de oaie? Cum să lași o mie de perechi de pantofi de firmă pentru niște botfori de cauciuc cu care să mergi la plivit ceapa din grădina penitenciarului Târgșor! Cum să pleci din vila ta de la Snagov, câștigată cu sudoarea frunții ingineriilor financiare într-o cameră de patru pe patru cu mai mulți oameni la comun? Păi, suntem în junglă să facem trecerile astea traumatice?
Dar, și procurorii&judecătorii sunt pe mai multe paliere de înțelegere a realității. Că de aia au cele mai mari salarii din România, ca să nu mai vorbim de pensiile de douăzeci de ori mai mari decât ale muritorilor de rând. Așadar, justiția le/îi condamnă pe doamnele/domnii acestea/aceștia în dosarele cele mai simple, nu în alea de sute de milioane de euro. „Am condamnat-o pe doamna ministru Elena Udrea pentru un prejudiciu de cinci-șase milioane de euro?”, zic domnii judecători. „Am condamnat-o!” Dar, pentru miliardul de euro? întrebăm noi. E cazul tuturor celorlalți corupți la nivel înalt, a miniștrilor, parlamentarilor, politicienilor de rang superior. Cei care sunt condamnați sunt în dosarele cele mai simple, de prejudicii de sute de mii de euro, când ei nu pot justifica averi de multe sute de milioane.
Toți aceștia au furat în moduri diferite, după funcție, după câte fonduri i-a dat guvernul pe mână, după calificare, după inteligență și după gradul de lăcomie. Ceea ce-i unește după condamnare? Niciunul nu suportă regimul de detenție. Asta e, pușcăria e grea.
