Am asistat in ultima vreme la scene de-a dreptul incredibile. In Romania inceputului de an 2012 (an apocaliptic, in viziunea interpretarilor mayase) se moare inzapezit. A fost de ajuns sa cada o zapada mai consistenta si rotitele sistemului numit Romania nu doar ca s-au oprit, dar au fost date total peste cap. Ca am fi avut drumuri blocate nu ar fi fost, pana la urma, o tragedie, mai ales ca avem „traditie” in astfel de „reusite”. Dar sa moara oameni pentru ca statul pare sa fi fost pacalit de niste baroni lacomi ai zapezii, iata ce nu pot sa imi explic.
Romania este tara prinsa mai mereu pe picior gresit. Sa le luam pe rand. Cand se intra in vacanta de vara, se stie ca trebuie reparate scoli, obtinute avize sanitare, etc. Cand vine toamna, haosul este la el acasa: nu au fost fonduri, se da drumul la scoli si fara apa la toaleta, unele unitati de invatamant nu au apucat sa isi procure lemne, profesorii nu se asteptau sa mai fie profesori iar elevii la fel.
Cand apar codurile de diverse culori care anunta ploi abundente, acelasi tablou. Avem de-a face cu inundatii – e una, dar sa avem de-a face si cu victime umane si animale sau cu pagube pentru ca nu se curata santurile – iata adevarata arta de a conduce a unor primari si de implicare a unor autoritati.
In pragul iernii anului 2008, abia ne dezmortisem dupa niste alegeri inedite si aprige (prima data cu vot uninominal). Toata lumea isi lua masuri, pentru ca stia ca a venit criza economica, noi ne bateam cu pumnii in piept ca „economia duduie” si nu avem nicio treaba cu contextul international, de parca am fi fost suspendati undeva deasupra lumii reale.
Iar acum, surpriza! A nins in ianuarie! Si mai surprinzator, a fost viscol! Total depasite de situatie, atat firmele de supt bani, caci de deszapezire nu le putem spune, dar si autoritatile au constatat ca natura e mai tare decat orice pe lumea asta, mai ales cand are de a face cu nepriceputi si cu oameni lacomi. Desigur, si cei ce s-au aventurat pe drumuri in zilele terorii albe au gresit. Dar acei oameni stiau ca premierul ii anuntase cu o seara inainte ca totul este sub control, acei oameni stiau ca platesc accize de ii usuca in pretul benzinei, ca platesc taxa de drum, ca platesc rovigneta si ca, in virtutea acestor dari, basca afacerea unora cu cauciucurile de iarna care s-au dovedit acum frectie la un picior de lemn, stiau ca merita sa aiba drumui practicabile. Mai asteptam si taxa pe autostrazi inchise, si atunci chiar ca tabloul unor poveri naucitoare asupra soferilor in special este complet.
Totul tine de lacomie. Lacomia este cea care ii indeamna pe asfaltangii sa umfle preturile, dar sa ne lase strazile cu gropi care omoara, aceeasi lacomie umfla conturile unor firme slab dotate (cu bani pentru „stationare”, caci nici iarna nu mai e ce a fost alta data cand tinea 3-4 luni), dar lasa oamenii sa moara cu zile in morminte de zapada. Lacomia duce la coruptie, coruptia duce la drame. Traim intr-un cerc vicios si tare imi este frica de faptul ca nesatuii mai au mult de stat la masa asezata de acest popor…
