Agasata de atatea scandaluri in direct la ore de varf,de arestari trambitate si de politicieni ce-si spala rufele in public, am decis sa renunt la micul ecran si la ziarele cu stiri de ultima ora in favoarea unei lecturi poate prea mult amanate.
De cateva zile citesc cu mare atentie “O ISTORIE SINCERA A POPORULUI ROMAN”, de F. Constantiniu, in speranta ca, poate, istoria imi va lamuri greselile prezentului. Am constatat cu mare uimire ca evenimentele istorice invatate in scoala pot fi abordate si altfel, ca adevarul nu este unul singur ca in stiintele exacte, dar mai ales ca NOI, cei de azi, suntem tot cei de ieri; doar timpul a trecut si nu intodeauna cu folos.
Iata un prim exemplu ce se gaseste in “Descrierea Moldovei” a lui Cantemir: “in afara de credinta adevarata si ospetia nu gasim prea lesne ceva ce am putea lauda”. Chiar de este o apreciere severa, nu putem spune ca nu este valabila si azi! In 1826 apare cartea lui Dinicu Golescu “Insemnare a calatoriei mele”, carte in care acesta descrie socul resimtit la trecerea muntilor, in Ardeal, cand si-a dat seama de inapoierea tarii sale, iar functionarea postelor la Viena ii aduce in minte, prin contrast, dispretul pentru solicitantul marunt din tara sa si de mereu repetatul ”vino maine”! Parca ne suna cunoscut, nu-i asa?
Mirarea lui Golescu se reintalneste si la C. Stere, peste ani, in 1906, in fata nivelului ridicat, atat material cat si cultural, al taranimii transilvanene, iar daca nu am suferi de orgoliu, noi cei din vechiul regat, am recunoaste ca diferentele exista si azi, mai estompate ce-i drept, dar nu pentru ca i-am ajuns din urma, ci doar pentru ca s-au ,,dedulcit” si ei la deja clasicul “las’ ca merge si asa”!
Contrastele existente in societatea de azi dainuie de mai bine de un secol: “Automobile Lagonda, Hispano-Suiza si Packard goneau pe soselele nationale, dar trebuiau sa ocoleasca care cu boi sau sa franeze brusc, in noapte, in fata unei cete de tigani care-si faceau de mancare pe asfaltul fierbinte” – scrie un englez, Ivor Porter, in 1939. Daca schimbam marcile de masini si mai adaugam si ceva gropi, parca am fi in anii 2000!
Similitudinile nu se opresc aici. Comentariile despre viata politica m-au dus cu gandul la … dar va las sa descoperiti singuri: “intr-o tara in care bacsisul si hatarul ramaneau coordonatele vietii publice, confruntarea dintre partide se deplasa adesea din zona politica in aceea a politicianismului, adica din zona servirii interesului national in aceea a servirii interesului personal, prin accesul la putere sau prin castigarea favorurilor puterii”. Parca suna cunoscut, chiar daca era vorba de anii 1900!
Iata ce scrie Enciclopedia Romaniei, vol.1/1938: “intre clasa conducatoare, a celor puternici, bogati, ce pot influenta politica, sa zicem a guvernantilor, si a celorlalti, a guvernatilor, exista un drum greu de strabatut”, iar Mihail Ralea a facut o corecta observatie: ”La toate neregulile sau nedreptatile, romanul se adapteaza. Nu se resemneaza complet fiindca de obicei incearca sa obtie o ameliorare a situatiei pe cale individuala, cautand pe cat se poate un aranjament prin staruinta ori favoruri care trebuie sa faca din el o exceptie, un privilegiat. Si odata atins acest tel, situatia generala nu-l mai intereseaza”. Lucru perfect valabil si in zilele noastre!
In final, am sa va redau remarca unui comentator strain aflat in Romania in perioada crizei din 1929: ”Romania este o tara atat de bogata, incat daca ar fi condusa succesiv de cei zece oameni cei mai prosti din lume si tot nu ar putea sa o ruineze!” Oare la ce numar am ajuns???
P.S.: Multumiri doamnei dr.Conelia Oprisan pentru recomandarea “sursei” de inspiratie.
