Trebuie să mărturisesc, asta e o chestie la care m-am mai gândit cu ceva vreme în urmă, nu era mistuitoare, staţi liniştiţi, dar a revenit în actualitate odată cu trecerea în nefiinţă a Reginei Ana a României.
Şi totuşi, aşadar: de ce nu vorbea româneşte Regina?
Adică, poate părea de bun simţ, dacă eşti însurat ori măritată cu un om de altă naţie, să-i înveţi limba (plecând de la premisa că Regele Mihai şi-a însuşit limba română ca un “native speaker”, ca pe întregul popor pe care l-a păstorit o vreme), aşadar cred că e bine să înveţi limba celui de lângă tine, în primul rând pentru propriu-ţi spirit, apoi şi numai ca să ştii când te înjură consoarta printre dinţi. Mai mult decât asta, dă bine pentru o familie regală, fie ea şi surghiunită, să vorbească limba poporului pe care şi l-au alăturat în nume.
Am ajuns, totuşi, la nişte concluzii destul de triviale, pe care ţin să vi le împărtăşesc şi vouă.
1) Se poate să fi fost din frustrare şi refuz. Să nu vrei să înveţi limba unu popor care te-a renegat jumătate de secol.
2) Să nu vrei să înveţi limba unui popor care, prin destinul istoriei, ţi-a confiscat tot ce strânseseră predecesorii tăi într-o perioadă, să recunoaştem, înfloritoare a supuşilor.
3) Să nu vrei să înveţi limba unui popor care-ţi porecliseră familia “Hop în ţol”
4) Sau, pur şi simplu, să nu apuci să o înveţi doar fiindcă n-ai crezut vreodată că o să-ţi mai fie de folos în viaţa asta. Iar după ’90, era deja prea târziu…
Mai există o varianta, pe care mai c-aş îmbrăţişa-o: să fi ştiut româneşte, dar fiindcă n-ar fi putut-o vorbi niciodată decât cu accent, să fi preferat să n-o vorbească în public, dintr-o teamă de ridicol specifică oamenilor educaţi, cu mai mult de 7 ani de-acasă.
Proabil că asta e o problema la care nu vom putea niciodată obţine vreun răspuns. Şi poate nici nu-i aşa de importantă. Dar vă dau un sfat: nu îndrăzniţi să puneţi întrebarea asta vreunui regalist, mai ales zilele astea. Are şi Casa Regală talibanii ei…
