În "iepoca de aur", tot ce cuvânta zilnic tovarăşul nostru Nicolae Ceauşescu, şi toate telegramele şi toate comunicatele oficiale, tot-tot-tot, erau strânse în volume cu coperte roşii cartonate sun titlul România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, vol. XVII, sau XXXIII ş.a.m.d. Inconştient ce eram, o opream pe actuala mea soţie pe Calea Victoriei şi comentam cu voce tare în faţa vitrinelor librăriilor: "Uite aici marele scriitor al neamului!" Am avut noroc că vreun încravat cu ochi albaştri nu m-a observat, să-mi rupă ulterior oasele.
Dar, credeam că după treizeci de ani, această "mare literatură" nu se va întoarce. Am calculat greşit. Dincolo de sutele de volume de puşcărie, şi domnul nostru preşedinte Iohannis produce nu doar case, dar şi cărţi. În timp ce a absentat cel mai mult timp de la postul lui de la Cotroceni, făcându-şi programul după orarul şcolar al doamnei profesoare Carmen Iohannis, umblând prin Europa sau la vila de Miami, dl. preşedinte s-a dovedit prolific autor. A scris deja două cărţi într-un an de mandat, prima – Pas cu pas -, citind-o şi eu cu atenţie şi conchizând aici că e un raport de activitate scris jumătate de un funcţionar de la Primăria Sibiu şi jumătate de redactorii unei reviste culturale din Bucureşti.
SPAȚIU PUBLICITAR
Acum, aflu că volumele dlui preşedinte au fost traduse în maghiară şi bulgară. Ca şi volumele tovarăşului Ceauşescu. Cum, în jargon, "operele" tovarăşului le numeam pe scurt România pe drumuri, îmbinând constructiv acest titlu cu cel al cărţii dlui preşedinte Iohannis, putem ajunge la opera nemuritoare a neamului româno-săsesc: România pe drumuri, pas cu pas.
