Plecat la Bruxelles si pe post de premier, ministru de finante, ministru de externe, parlament si de ce-o mai fi nevoie, presedintele Traian Basescu a semnat, de capul lui, acordul comunitar prin care ne obliga la alte noi sacrificii sociale. Ca sa-i intelegem decizia istorica, mister prezident s-a coborat la nivelul nostru de ageamii si de neinstruiti, servindu-ne, fara gheata sau sifon, doua argumente: unul ca e bine sa fim la masa cu cei mari si tari, si al doilea ca trebuie sa avem aceeasi viteza cu acestia.
Chestia cu masa probabil ca vine de la celebrul Golden Sprit, dar si de la indemnul stramosesc de lupta cu la placinte inainte. Asa ca e corect sa stam la masa cu granzii, fiindca de aici trebuie sa pice macar o maslina, o scobitoare sau un servetel, ca sa nu mai vorbesc ca s-ar putea sa se dea si de baut, de sufletul monedei euro care, cica, e gata sa-si dea obstescul sfarsit. In plus, intr-o companie asa de selecta, cu personaje de anvergura istorica, o sa fie o adevarata onoare pentru noi cand o ragai Sarkozy sau cand o sa se bese Angela Merkel!
In ceea ce priveste viteza unica europeana, e justa si socoteala asta, cu precizarea ca viteza intai nemteasca este egala cu viteza a doua de la noi, numai ca a noastra merge in marsarier. Deci stam si aici foarte bine, si sa vedeti ce viteza unica o sa aiba Romania de-acum incolo, cand bancile straine isi retrag capitalurile, multinationalele isi exporta profiturile, iar companiile isi transfera investitiile. Si spun asta fiindca, dupa o aritmetica elementara pe care cred ca cunoaste pana si Roberta Anastase, reducerea deficitului bugetar nu se face doar prin taieri de pensii, salarii si alte cheltuieli sociale, ci si prin cresterea veniturilor publice. Ori de unde sa le crestem noi, bastinasii, daca nu mai avem industrie, nu mai avem agricultura, nu mai avem turism, flota si alte acareturi pe care le are orice stat normal la cap? E drept, s-ar mai gasi cate ceva prin casa care sa se vanda: gazul, aurul, sarea si alte chestii care cica nu e bine sa ramana ale noastre ca nu stim ce sa facem cu ele. Nu va faceti griji, vor fi si ele date tot moca, daca nu cumva au fost deja amanetate. Asa ca singura varianta care ne-a mai ramas sunt alte taieri de pe lista, ori aici nu e incape nici o discutie ca nu s-ar face temeinic, fiindca guvernantii nostri sunt recunoscuti in toata Europa ca fiind foarte competenti in aceasta privinta.
Nu spun ca Traian Basescu ar fi avut la Bruxelles o alternativa mai buna. Cred doar ca o tara debila, asa dupa cum e Romania, avea nevoie de niste garantii si nicidecum de fudulia calicului ca, daca vrem, dam si bani la FMI. Insa, dupa cum se vede treaba, presedintele s-a intors acasa tot cu reteta veche de strangere a curelei. Poate ca ar fi mai bine ca, la schimbarea Constitutiei, sa ne oblige sa ne-o scoatem de la pantaloni, si sa ne-o punem la gat!
